51 denumiri haioase ale unor localitati din Romania

1. Capatana Porcului( Brasov )
2. Amarastenii de Sus (Dolj)
3. Craciunelu de Jos (Alba)

4. Spermezeu (Bistrita-Nasaud)
5.. Mirosi (Arges)
6. Labasint ( Arad )
7. Mierlestii de Sus (Olt)
8.. Cacacioasa (Valcea)
9. Pârţeştii de Sus si de Jos (Suceava)
10. Maciuca (Valcea)
11. Madulari (Valcea)
12. Urlati (Prahova)
13. Baicoi (Prahova)
14. Buda (Ilfov)
15. Fierbinti (Ialomita)
16. Iepureni ( Iasi )
17. Fundatura (Cluj)
18. Tetcoiu(Dambovita)
19. Cioara de sus (Alba)
20. Cotofenii din dos (Dolj)
21. Capruta ( Arad )
22. Prajesti (Neamt)
23. Belis (Cluj)
24. Calu (Neamt)
25. Iapa (Maramures)
26. Afumati (Ilfov)
27. Toporu ( Giurgiu )
28. Varsatura ( Braila )
29. Cumparatura (Suceava)
30. Jena (Timis)
31. Jupa (Caras-Severin)
32. Ciperceni (Golj)
33. Cocosesti (Alba)
34. Sculeni ( Iasi )
35. Cacaina (Vaslui )
36. Sacu (Caras-Severin)
37. Carpa (Caras- Severin)
38. Vartescoiu (Vrancea)

39. Milcoiu (Valcea)
40. Muereasca ( Valcea)
41. Bulbucata ( Giurgiu )
42. Paros (Hunedoara)
43. Stalpu ( Buzau )
44. Boldu ( Buzau )
45. Colti ( Buzau )
46.. Lungesti (Valcea)
47. Insuratei ( Braila )
48. Udati-Manzu ( Buzau )
49. Flamanzeni (Ilfov)
50. Gogosari ( Giurgiu )
51. Fututa ( Sibiu )

colivă

în caz că nu ştiaţi, pe site-ul coliva.ro puteţi face comenzi la... colivă. logic, nu? dacă daţi la lista de produse, veti observa că există colaci mici de pomană. preţul lor este de 1 leu bucata, deşi ei sunt DE POMANĂ.

aş vrea să remarc un minus. nu au băutură! nu toată lumea comandă colivă pentru pomeni. poate vrei să mănânci de poftă. logic ar fi să poţi comanda ceva de băut tot de acolo. aghiasmă mare, aghiasmă mică, astea.

răul samaritean

am coborât cu mătura şi cu făraşu să dau jos zăpada de pe maşină. super distractie! am fost uimit cât de mişto poate fi să disloci blocuri imense de zăpadă dintr-o singură mişcare. nu mă mai jucasem cu zăpadă de o veşnicie jumate.

şi, cum mă distram eu acolo, a venit la mine o tanti roşie la faţă. mi-a zis că are şi fata ei o maşină acolo undeva, peste stradă, şi că mă plăteşte dacă le curăţ şi lor maşina. m-am blocat 56 de sutimi după care mi-am revenit. i-am zis un: "nu, mulţumesc", cu inima plină de atrii şi ventricule.

unii vor crede că sunt o putoare ordinară. altele că nu mai sunt gentălmenu' de care s-au îndrăgostit. realitatea e cu totul alta. tocmai văzusem cu o seară înainte un film despre viaţa lui buddha... solistul ăla gras de la formaţia aia de muzică de cilaut.

era vorba acoloşa despre înfrânarea plăcerii. am vrut să încerc şi eu.

dacă m-aş fi dus să le dau zăpada de pe maşină mi-ar fi făcut mare plăcere. pe lângă faptul că, fiica tipei, probabil o super bunăciune, udă până la picioare din cauza zăpezii, dar şi a vigorii masculine cu care aş fi manipulat făraşul, s-ar fi oferit la final să-mi facă un mumu. ceea ce nu s-ar fi ridicat cu siguranţă la nivelul primei plăceri, însă ar fi fost drăguţ.

aşadar, am renunţat la două plăceri, una mare şi una mică, doar pentru a găsi calea către iluminare, ci nu din alte raţiuni pământeşti.

Magnum 5 senses

pamant de flori

am fo' la teatru. acoloşa, s-a întâmplat o gafă medie spre mare. ăia dupe scenă aveau nevoie de oameni din public. l-au chemat pe un nene din primul rând. ăsta, fiţos, n-a vrut să meargă. probabil idiotul a crezut că se face de râs. cred că ăsta era şi scopul, având în vedere că piesa se numea "comedia norilor". în fine. n-a vrut.

l-au luat pe omu' de lângă el. un stimabil domn pe la vreo 50-60 de primăveri. purta ochelari negri. nu pentru că era soare în sală. şi nici pentru că avea fiţe de banbu. s-a ridicat cu greu în picioare. atât de greu încât ai fi crezut că e orb. şi chiar era. actorii au realizat treaba asta cam târziu. l-au pus să se aşeze la loc. lumea a aplaudat. atât.

mai era, pe rândul din faţa, un politician. nu ştiu cum îl cheamă şi la ce echipă joacă. unu bătrân, înalt şi cu nasu' mare. şi hoţ nenorocit, evident. venise cu o femeie blondă, creaţă, puţin mai tânără ca el, care nu arăta rau, dar de care nu mă simţeam atras din punct de vedere sexual. asta ca o paranteză rotundă.

actorii l-au observat în public. au vrut să-l cheme pe scenă. toată lumea a întors capul şi se holba la el. unu chiar îl poza cu aifonu.... el ştie de ce. eu, dacă vreau wallpapere cu zombie, descarc de pe net.

politicianu' (sau poate era altceva, pistamazii, nu ştiu eo cu ce se ocupă toţi boşii) a făcut un gest discret prin care dădea de înţeles că nu vrea să urce pe scenă. ăia de pe scenă insistau. el, văzând că nu e cale de ieşire, a apelat la planul b. a scos-o în faţă pe tanti aia care era cu el. orice bărbat apelează la muiere când intră în căcat şi nu poate ieşi. dar el a fost porc. putea să o întrebe înainte, nu să le-o ofere ălora pe tavă de parcă ar fi fost o cârpă. noroc că nu au vrut-o ăia. asta e tot.

Hachikô monogatari

am văzut filmul Hachikô monogatari. e ca-n bancul ăla - un om avea un câine, iar câinele nu avea nimic împotrivă. filmul nu are fir epic. are doar o aţă. o aţă dentară folosită de o babă care tocmai a mâncat porumb fiert.

a durat două ore. la început m-am uitat crezând că devine mai bun pe măsură ce acţiunea se desfăşoară. când a mai rămas puţin am zis că e păcat să nu urmăresc porcăria până la capăt.

în rezumat, un nene şi-a luat un câine pe care îl îndrăgea atât de mult încât o făcuse geloasă chiar şi pe nevastă-sa. nu că el şi câinele, Hachi, ar fi făcut sex împreună, că filmu' nu e animal porn.

muierea simţea că hasbăndu ei îi aloca animalului prea mult timp. au făcut chiar şi duş împreună. pe lângă asta, au existat mai multe episoade de tandreţe pură între cei doi. profesoru', că asta era meseria bărbarbatului, curăţa câinele de purici. îi prindea cu unghiile, iar apoi îi storcea pe o foaie numărîndu-i. mai mult, câinele îl aştepta în fiecare zi în gară pe stăpân, care făcea naveta spaţială cu trenu'. la un moment dat, omu' a murit şi câinele a rămas în suflet cu o durere ca la dentist.

cam asta am înţeles eu din film, deşi în opinia criticilor ar putea fi un film despre loialitatea canină ajunsă la paroxism, despre durerea inefabilă care macină interiorul de pluş al unui patruped după pierderea stăpânului, sau despre chiftelele pe care mi le-a adus mama de la ţară.