colinde

blogul mă cheamă la el. simt nevoia. am încercat sa beau ceaiuri să uit de el, mi-a adus mama descantatoare, am fost la doctori, la popi, tot nu scap de blog.

a apărut un nou tip ce cerşetor. de fapt, nu e cerşetor, e colindător. sau e cerşetor - colindător, că l-am văzut în metrou. şi, oricum, definiţia colindătorului e "omuleţu care vine LA CASELE OAMENILOR şi cântă pentru a obţine foloase materiale".

era un puştan de 10-11 ani, îmbrăcat în costum negru, cămaşă albă şi pantofi noi. sau frecaţi cu cremă siliconică pînă l-au găsit spumele. mergea prin metrou şi cînta dom-dom. a făcut o căruţă de bani. îi dădeau cam 27% din oameni. lumea scoate banu' dacă eşti copil. dacă eşti spălat si bine îmbrăcat, ai pus-o. le transmiţi ideea că o duci bine şi colinzi din pasiune. or să vrea să te îngroape în bani, pentru că tu nu le ceri, de fapt, îi faci pe ei să vrea să-ţi dea.

dupa cum spuneam, copiii fac bani. cand mergeam si eu cu colindu prin scari de bloc, (fără să ştie tata, care îmi zicea: "stai acasă că ai ce să mănânci". "am tată, dar curve şi droguri n-am", răspundeam în gând) dacă luam şi un plod cu mine îmi dublam cîştigurile.

lipseste ceva, dar nu stiu ce.

Scanteie cu Bitza si Cedry2k - Ne-am pierdut nemurirea

ca tot n-am mai pus muzica pe blog..

23

e misto să ai blog şi doar pentru a vedea ce făcea în anii trecuţi pe vremea asta. in urma cu doi ani, de ziua mea, scriam asta. acum sunt mult mai matur si cu mai multa minte. o sa scriu doar un anunţ scurt, cu economie de cuvinte, ca e criza.

multumesc, mami!

animalurile din calea mea

mă întorceam obosit acasă. pe drum, am avut senzaţia că văd un căcat mişcător. am trecut pe lângă el mirat. după ce m-am mai gândit, punându-mi întrebări de un exacerbat lirism: "ce rasă de câine face căcaţi mişcători?"/ "căcatul se mişca singur, sau cineva îl trăgea de sfori", raţiunea m-a lovit, în engleză, ţipându-mi în urechea interioară: "there's no such thing as walking shit!!!".

şi atunci m-am întors să văd ce e. era un RAC. viu. adolescent, nici mare, nici mic. nici nu mai avea rost să-l întreb ce zodie e, am dedus din context. mi-a venit în minte imaginea lui făt frumos, care salvează vieţuitoarele pe care le întâlneşte pe drum, urmând ca acestea să-l ajute ulterior, când nu poate face faţă provocărilor dificile impuse de regele al cărei fete e cea mai mare bunăciune din regat.

l-am lăsat acolo, că nu eram compatibili, şi am plecat mai departe. merg eu ce merg, şi, şi, şi VĂD o tipă care plimba în lesă prin parc UN DIHOR ALB!?!?!

"ce de animaluri!", mi-a şoptit raţiunea, de data asta în română. după ce am văzut un rac şi un dihor alb în interval de 2 minute, mă aşteaptam ca la ieşirea din parc să fie urşi panda. dar n-au fost :(

în schimb, când m-am aşezat la calculator, o buburuză mi se plimba pe tastatură.

morala: sunt un prinţ