sâmbătă, 24 aprilie 2010

un tip simpatic

la postul ăsta am primit un comentariu de la un stimabil domn vladimir. zice aşa:

baietel, am decis sa arunc pe fereastra niste minute din viata mea si ti-am citit blogul. e trist. vreau sa spun ca e trist de cat de prost poate fi un om.

nu vorbesc de pseudo-rebeliunea de care dai dovada (daca te intreb impotriva cui sau ce protestezi sunt convins ca habar nu ai...), ci de seninatatea cu care iti afisezi prostia si incultura, incepand cu prezentarea pompoasa din profil. iar chestia cu "neurogical nerves" m-a dat pe spate.

in concluzie, pustiule, mai pune
dracu' mana pe-o carte si lasa laba, ca obosesti inainte de vreme...


ai mare dreptate. pă bune.

marți, 20 aprilie 2010

inabordabila

eram în el grande comandante. m-am dus la o tipă. m-am introdus politicos, toate bune.

o întreb nişte chestii, iar ea îmi răspunde că nu e genul care agaţă băieţi în club. şi atunci mi s-a aprins un beculeţ. DACĂ NU AGĂŢI ÎN CLUB, ATUNCI UNDE PZDMTDZDRNTZ AGĂŢI? la coadă la medicu' de familie? la buticu de la colţ? pe facebook? în parc? la metrou? la biserică? (apropo de biserică, acum 4-5 ani am îmi plăcea de o tipă şi am vrut să o agăţ în noaptea de înviere, dar am crezut că e păcat :)))) mare păcat a fost, într-adevăr.

revenim. e clar că făcea pe inabordabila. nu există să vrei să agăţi, dar nu în club. eşti singură şi tristă, te machezi trei ore, îţi aranjezi părul încă trei, îţi pui hainele de scandal, şi vrei doar să fii admirată. nimic mai mult.

ziceam cândva că agăţatul e ca pescuitul. făcând o paralelă, e ca şi cum ţi-ai lua o super undiţă, cele mai fâşneţe râme, cea mai galben-aurie mămăligă, cele mai ascuţite ace, cel mai greu plumb, cea mai flotantă plută, şi nu vrei să prinzi peşti. hmm

scandal

o să vă relatez un eveniment întâmplat în urmă cu câteva zile. informaţia nu a apărut la timp pe blog deoarece editorii de la monstrumarin au vrut să muşamalizeze incidentul. şi, cum nu doar faptele mele de vitejie rămân scrise pentru posterior, am considerat că e musai să vă mărturisesc următoarele: metrou,faţă în faţă, eu, cocalar chelios, eye contact exagerat de lung, tensiune, presiune, încrâncenare, încordare.

- ce te uiţi bă la mine? (mă întreabă el pe mine, pe un ton agresiv, aşa cum l-am întrebat eu pe gheiu din expirat. mă uitam că semăna cu moroşanu, doar că era mai tuciuriu)

- da' tu de ce te uiţi?

- ce bă, eşti şmecher? ( s-a simţit agresat şi a trebuit să răspundă pentru a-şi păstra statutul de mascul alfa romeo)

- nu (i-am răspuns eu, sfios ca un iepuraş. ba nu, ca ceva mai mic. ca un şoricel. ca un pui de şoricel, d-ăla mic şi roz cât unghia)

dacă aş fi zis că sînt şmecher, ar fi sărit la bătaie să-şi apere centura de campion al magistralei pantelimon - dristor 2. nu am făcut-o, pentru că era chelios, deci nu puteam să-l trag de păr. unghiile abia le tăiasem, deci şi zgâriatul ieşise din schemă, iar să îl scuip ar fi fost imposibil, pentru că eram în public.

acu pă bune, era ciolănos ţăranu, şi sigur mă duceam la muncă cu ditamai cartofu la ochi. şi chiar nu mă încălzea cu nimic să ştiu că i-am dat şi eu doi pumni.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

ce măgar!

ieri am fost la facultate. prima dată semestru ăsta. nu a venit profu. azi am fost din nou. a venit profa. trebuia să prezentăm nişte proiecte.

mă rog, ce aveam din ele. o colegă a venit cu o varză. am dăşfiinţat-o, ca un rău ce sunt. profa a pus-o să faca modificări serioase. coleguţa mi-a sărit în cap, că e numai vina mea, şi că sunt un nesimtit că m-am băgat. mi-a zis că ea nu s-a băgat în proiectul meu.

eu cred că e o nerecunoscătoare. ar fi trebuit să-mi lingă gleznele că o ajut şi că vreau ca ea să rămână cu ceva în cap după ce trece de master.

duminică, 4 aprilie 2010

de paşte

e o tradiţie mişto la sibiu. vin copiii şi te dau cu şprei, iar tu trebuie să le dai ouă.