just call me babe

o băbuţă mergea tip-til, pâş-pâş, lipa-lipa. la fiecare pas, pufăia obosită. a început să se automotiveze. îşi zicea cu voce tare: "...uite-aşa încet...", şi continua drumul. încerca să-şi mişte trupul cu puterea minţii. parcă îmi venea să o îmbărbătez şi eu, să-i strig "hai, mamaie, hai că se poate". nu am făcut asta, pentru că i-aş fi dat un impuls prea puternic, riscând ca trupul să accelereze iar sufletul să-i rămână pe loc.