cantec

mi-am adus aminte cum ne-am cunoscut. pe raft, ca tine mai erau zeci
dar m-au fascinat privirea ta caldă şi ochii reci.
mi-ai zis că-ţi place la nebunie peştele cu ciuperci
şi că nu o să ne despărţim în veci,
iar la urmatoarea întalnire ţi-am adus ciocolată şi o floare în ghiveci.


mai ştii când ne plimbam prin padure şi mâncam castane seci,
iar eu iti ziceam, "mestecă uşor, puiule, să nu te îneci"?
pâna şi copacii se aplecau în faţa ta facând poteci
ne iubeam, şi timpul trecea uşor, ca pentru o pereche de melci


ce faci un izvor de inspiratie după ce îl seci?
îi cumperi o pungă de seminţe şi îl trimţi la meci.


p.s. da bă, e naspa ca poezie, dar iese un cantec misto :D