şoc şi groază, am văzut un mafiot la metrou!

mafiot adevărat. d-ăla din filme. avea un costum bej - verzui spălăcit. puţin cam lălâu. era destul de suplu, cum îi stă bine unui mobster. aşa trebuie să arate un mafiot adevărat, nu ca burtoşii de la noi. ce respect poţi să impui când te prezinţi cu un horhan de burtă şi cu un cur pe care abia poţi să îl târâi? nu stătea foarte drept, pentru că era înalt. iar atunci când eşti înalt te apleci puţin. ca salcia în vânt. avea cam 1.87. poate chiar 1.90 când se îndrepta.

pantofii erau asortaţi la costum. cred că bătea în 50 de ani. pe faţă era neras de câteva zile. la coaie şi la subraţ nu am văzut din cauza costumului. faţa lui era lungă şi nasul semăna cu un tobogan întors pe dos. ţinea în mână un diplomat argintiu. dar îl ţinea bine. după cum strângea mânerul, înăuntru se puteau afla diamante, bani, o bombă, droguri, sau organe. şi când zic organe nu mă refer la ficăţei de pui.

era agitat. mă întrebam în sinea mea de ce, la banii şi valoarea lui, merge cu metroul. simplu, pentru că la metrou sunt oameni. şi, în cazul în care cineva l-ar fi urmărit să îl împuşte i-ar fi fost uşor să se piardă în mulţime. plus că, atunci când e lume multă în jur nu prea îţi vine să scoţi o armă. creezi panică şi cireada te poate strivi în picioare.

mă uitam la el cu coada ochiului. îmi era frică. pînă şi ochiul meu stătea cu coada între picioare.

a scuipat pe linia trenului. a fost cel mai profi scuipat pe care l-am văzut în viaţa mea. şi eu am văzut mulţi scuipaţi în viaţa mea. chiar şi scuipaţi stalactită, d-ăia care atârnă de tavan. sau stalacmită, că oricum nu ştiţi voi care e unu' şi care e altu'.

ziceam că scuipatul lui a fost de geniu. a atins perfecţiunea. ca nadia la paralele. nu a fost nimic din ce aţi văzut voi vreodată. nu a fost o bală atârnândă. sau un scuipat care rămâne jumate pe piept. sau un scuipat ţărănesc, dat la răceală. d-ăla adunat din gît şi trântit la picioare. hrrrrrrrrrrraaapp ptiu!! a fost ca un glonţ. cantitatea de salivă nu a fost nici prea mare, nici prea mică. dacă ar fi fost prea mică, s-ar fi dispersat în aer. iar dacă ar fi fost prea mare ar fi pătat sacoul. şi lansarea a fost de excepţie. s-a încruntat puţin, a strâns din dinţi cu dispreţ, a încreţit uşor buzele şi a eliberat lichidul, care din cauza vitezei se transformase în gel. acestea ar putea fi ultimele rânduri scrise de mine. v-am iubit.