prietenii mei brotăcei, nişte derbedei

m-am uitat la desene animate pe minimax. nişte brotăcei vroiau să treacă o apă care se chema "marea umezeală". unul dintre ei avea numele "pufuleţ". marele obstacol în îndeplinirea misiunii era un vultur care vroia să îi mănânce. de fapt, era o vulturiţă, pentru că o chema "medeea". de departe cel mai frumos nume de femelă vultur ever.

au stat ei ce au stat şi, la un moment dat, unul dintre brotăcei a avut un plan năstruşnic. să se ascundă pe după o raţă pentru a trece neobservaţi. zis şi făcut. doar că, dragi prieteni, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. medeea i-a văzut şi s-a repezit la ei. şi nu, nu le-a împrăştiat maţele prin apă găurindu-le burţile grăsune cu ciocul şi transformând balta de apă într-o baltă de sânge. brotăceii s-au ferit băgându-se cu capu' la fund.

tocmai când să mă bucur că au scăpat de primejdie, m-am speriat şi mai tare. prin apă venea un peşte malefic cu gura mare gata-gata să-i pape. am băgat degetele în braţul fotoliului ca furculiţa în brânză şi am urmărit continuarea cu buzele la gură. toate gândurile mi s-au evaporat subit. rămăsese unul singur. "oare ce vor face eroii mei în această situaţie?!". dacă ies, îi mănâncă medeea. daca nu ies, îi mănâncă guvidu'. în cele din urmă, vulturiţa a mâncat peştele şi ei au scăpat cu bine. m-am oprit din tremurat şi m-am bucurat ca atunci când ceasul mă trezeşte dintr-un coşmar.