pisicuţă, pis, pis,pis..

te-am visat azi noapte-n vis. de fapt a fost un coşmar. nu, nu mă alerga o grasă cu pierce în buric şi cu drujba-n mână. ăla ar fi fost un coşmar mic. am visat că am două pisici şi un câine care mănâncă mult. mult de tot. nu se mai săturau. le-am dat să mănânce tot ce aveam în bucătărie. după ce terminau de mâncat se uitau lung la mine să le mai dau ceva. nu lătrau, nu mieunau. pur şi simplu se uitau. mâncaseră cât două vaci şi tot mai vroiau. mă simţeam teribil de prost.


dacă m-aş duce la o tanti d-aia care interpretează vise cred că mi-ar fi spus ceva de genul: faptul că v-aţi simţit frustrat de incapacitatea de a furniza hrană suficientă unor patrupede relevă o teama ascunsă că nu sunteţi pregătit să fiţi tătic. aveţi senzaţia că nu dispuneţi de mijloacele materiale necesare pentru a asigura familiei un trai prielnic şi lipsit de griji. există şi posibilitatea ca, în viziunea dumneavoastră, sânii soţiei să fie insuficient de dezvoltaţi pentru o alăptare corespunzătoare a copilului.

dacă m-aş duce la o ţigancă vrăjitoare mi-ar zice aşa: frumosule, hai săţ esplic cum stă treaba. pisicile e duşmanii, iar câinii e prietenii tei. tu ai mai mulţ duşmani dăcât preteni, că raportu dântre pisici şi câini e dă doi pă unu. ei bine, toţ vrea să ia dă la tine. adică lumea e pă interes, dacă mă înţelegi ce vreau să zic.

sticle pline aruncăm

o bunică şi-a scos nepoţica în parc. să ia aer curat, să se plimbe, şi să facă pipi. şi cum mergeau ele, deodată văd o sticlă de doi litri plină cu apă. băbăciunea: "ia dă-i drumu la vale, să vezi ce frumos se rostogoleşte". şi fetiţa i-a dat drumu. sticla se rostogolea îndepărtându-se din ce în ce mai mult. la câţiva metri mai încolo erau nişte lucrători la spaţii verzi care adunau frunzele uscate. "fă, aia nu e sticla ta?!", exclamă o tigăncuşe. proprietara sticlei a începută să strige disperată: "cucoanaaaaaaaaaaaaaaaaa, aia e sticla mea". mhmm.

calule, pasăre sură...

titlu de maximă inspiraţie

mai întai aruncaţi un ochi peste reclama asta. pe urma aruncaţi şi celălalt ochi.




spotul e bazat pe o poveste reală. ascultaţi la mine!
am văzut în metrou o tanti cu un cîine la fel ca ăsta. probabil era cainele din recamă, sau cel puţin fratele lui geamăn identic. tremura tot. îi era frică de metrou. exact ca în reclamă. oare cand merge cu maşina chiar cantă?
proprietara îl scărpina să nu mai tremure. de fapt nu îl scărpina, îl freca. auzisem eu expresia: "a freca bibanu'", dar nu ştiam că poţi să freci şi cainele. cum nu-l freca o secundă, cum începea să tremure.
o proastă se trezi vorbind: "cred că îi e frig". cainii nu tremur, tuto, ca are blană.

lasaţi animalurile în pace!

de dimineaţă, nişte neni în salopete alergau nişte cîini în hăini de blană. credeam că sunt beţi sau au probleme meteopsihoentropoalegostromorologice. nici una nici alta. erau hingheri. dotaţi cu scule undiţoforme cu un lasou în capăt. au prins un cuţu de gît şi îl trăgeau după ei. l-au băgat într-o dacie papuc tunată. mi s-a părut un gest urît, chiar daca nu sunt iubitor de animale. adică sunt, mîngîi o pisică, mîngîi un cîine, am avut peşti si ţestoasă, dar nu protestez dezbrăcat pe la prezentările de modă. seara am văzut în parc un cîine cu cercel în ureche. deci nu-i omoară. m-a venit inima la loc.


după ce am citit textul am observat că se infiltrează nişte î-uri din i. jobu mă-sii!

acest titlu este dedicat tuturor animalurilor care stie sa se distreze

in urma cu ceva rand am scris un amplu articol despre un caine care a mers cu tramvaiu. un text cu o bogata incarcatura emotionala, istorica si spirituala. l-am scris in cel mai fin stil jurnalistic. un text bine structurat si documentat. gata, ajunge.
ideea e ca, toate sperantele mele de a ma afirma in viata cultural-artistica s-au naruit.
cand am scris despre cainele din tramvai, credeam ca vin cu ceva ce n-a mai vazut neam de neamu vostru. ma vedeam milionar. gasisem un subiect in exclusivitate. o vaca de muls. un burete de stors. o melodie de dansat. dansul opulentei.
azi am vazut alt caine care a mers cu tramvaiu. era singur si avea treaba.
fie ca ne place sau nu, cainii merg cu tramvaiu'. nu trebuie sa ne ascundem dupa deget. e o realitate pe care trebuie sa o acceptam. cainii sunt si ei oameni.


de ce cainii ii miros pe oameni?