am fo' la teatru. acoloşa, s-a întâmplat o gafă medie spre mare. ăia dupe scenă aveau nevoie de oameni din public. l-au chemat pe un nene din primul rând. ăsta, fiţos, n-a vrut să meargă. probabil idiotul a crezut că se face de râs. cred că ăsta era şi scopul, având în vedere că piesa se numea "comedia norilor". în fine. n-a vrut.
l-au luat pe omu' de lângă el. un stimabil domn pe la vreo 50-60 de primăveri. purta ochelari negri. nu pentru că era soare în sală. şi nici pentru că avea fiţe de banbu. s-a ridicat cu greu în picioare. atât de greu încât ai fi crezut că e orb. şi chiar era. actorii au realizat treaba asta cam târziu. l-au pus să se aşeze la loc. lumea a aplaudat. atât.
mai era, pe rândul din faţa, un politician. nu ştiu cum îl cheamă şi la ce echipă joacă. unu bătrân, înalt şi cu nasu' mare. şi hoţ nenorocit, evident. venise cu o femeie blondă, creaţă, puţin mai tânără ca el, care nu arăta rau, dar de care nu mă simţeam atras din punct de vedere sexual. asta ca o paranteză rotundă.
actorii l-au observat în public. au vrut să-l cheme pe scenă. toată lumea a întors capul şi se holba la el. unu chiar îl poza cu aifonu.... el ştie de ce. eu, dacă vreau wallpapere cu zombie, descarc de pe net.
politicianu' (sau poate era altceva, pistamazii, nu ştiu eo cu ce se ocupă toţi boşii) a făcut un gest discret prin care dădea de înţeles că nu vrea să urce pe scenă. ăia de pe scenă insistau. el, văzând că nu e cale de ieşire, a apelat la planul b. a scos-o în faţă pe tanti aia care era cu el. orice bărbat apelează la muiere când intră în căcat şi nu poate ieşi. dar el a fost porc. putea să o întrebe înainte, nu să le-o ofere ălora pe tavă de parcă ar fi fost o cârpă. noroc că nu au vrut-o ăia. asta e tot.
