nu trebuie titlu

râd. e un râs sec, înecăcios care izvorăşte din adancul burţii mele. de la o vreme, mi s-a instalat un dragălaş complex de superioritate. am ajuns sa vad clişee in loc de oameni. sa vad formele in care Dumnezeu a facut cozonacii. am ajuns să mistific realitatea şi sa ma indragostesc de imagini care exista doar in capul meu.
trăiesc intr-un univers paralel.
de multe ori mă simt ameţit din cauza unor gânduri care mi-au parazitat creierul. sunt gânduri naive, înghesuite si transpirate. nu ştiu de unde le-am prăsit. există si posibilitatea să mă fi născut cu ele. gandurile nasc pui vii, pe care ii hranesc cu lapte. si cu cereale. integrale. cereale integrale, care elibereaza treptat energia. rata natalitatii este acum mai mare ca niciodata. asta se intamplă de cand am interzis avortul. mă gândesc la tot ce vreau. ştiu ca nu ma vede nimeni. cum ar fi dacă am putea vedea ce gândesc ceilalti? sa avem montat un ecran lcd, care sa afişeze în timp real gândurile. se zice că pentru asta avem ochi. "ochii sunt oglinda sufletului". la naiba, eu văd doar nişte guguloaie umede.