am o stare ciudată. ma simt de parcă aş juca în "The Truman Show". în drumul spre muncă văd nişte feţe de oameni care se repetă cu o frecvenţă infricoşătoare. prima e o babă cu faţă blîndă. se uită lung la mine de fiecare dată cand trec pe lîngă banca ei. după cum se uită, sigur are un băiat/nepot care seamănă cu mine. sau poate arăt ca o poartă nouă. stă mereu pe aceeaşi bancă. mereu ea stă în dreapta iar moşul ei în stînga. pe urmă văd nişte oameni terminaţi. un grup de beţivi de 60 de ani care joacă table la burta goală.
unu se lăuda că a mîncat un kil jumate de caş cu o pîine la o singură masă. altul cere mereu 1 leu d-o cafea.
la metrou, văd mereu un nene îmbrăcat "ca pentru servici". seamănă puţin cu Mr. Bean. Mai văd şi un ţigănuş aproape la fel de înalt ca mine, imbrăcat în stilul ginerică reloaded. după prima judecată cred că e sectant sau vorbitor motivaţional. ceva dubios oricum.
următoarea faţă e lipită de un cap mare cu frunte suprarealistă. tipul ăla sigur e un geniu. se vede după cum clipeşte.
cînd văd una din feţele astea conştientizez că am intrat într-o rutină ameţitoare din are trebuie să evadez. nu vreau să mă mai simt ca o rotiţă zimţată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu