vineri, 28 noiembrie 2008

just call me babe

o băbuţă mergea tip-til, pâş-pâş, lipa-lipa. la fiecare pas, pufăia obosită. a început să se automotiveze. îşi zicea cu voce tare: "...uite-aşa încet...", şi continua drumul. încerca să-şi mişte trupul cu puterea minţii. parcă îmi venea să o îmbărbătez şi eu, să-i strig "hai, mamaie, hai că se poate". nu am făcut asta, pentru că i-aş fi dat un impuls prea puternic, riscând ca trupul să accelereze iar sufletul să-i rămână pe loc.

2 comentarii:

Anonim spunea...

frumos spus

bartleby spunea...

nu--i drept sa fii atat de nesuferit de rautacios si increzut si sa scrii atat de bine!!