dacă-ţ dau doo, sari dîn başcheti!

mecu de la romană. în dreapta mea era un cerşetor care îşi comanda mâncare. era genu' de milog tînăr care poate să muncească dar nu vrea. ţunea buza de jos rulată către barbă, să pară mai trist. în plus, mai bulbuca şi ocelii. puppy face, ce să ne mai luptăm...

- doriţi să comandaţi? (îl întreabă vînzătoarea)

- (el, patinîndu-şi limba printre dinţi pe tonul de cerşit) DAAAAţiiiiiiii-mi şi mie un hambuuuurgăăr şi o cooola.

- puteţi să repetaţi, vă rog?

- ( a tresărit brusc, şi-a dres vocea şi a cerut pe cel mai neutru ton posibil) un hamgurgăr şi-o cola.

carevasăzică vocea de milog rămăsese setată pe pilot automat. şi-a dat omu' seama de eroare şi a ieşit din transă.

foarte tare întâmplarea, şi povestea s-ar fi putut opri aici.

DAR!


pe milogu' ăsta îl ştiu de mult timp. odată mergeam să-mi iau adidaşi din unirii. el cerşea voios în tramvaiul cu care eu mă deplasam regulamentar pe suprafaţa carosabilă. i-am dat 10 mii, că eram în bani.
la un magazin am văut nişte adidaşi bengoşi. mamă, p-ăştia îi iau. ia să vedem cît costă. puai leu, cam scump, dar mă screm niţel şi îi transfer la mine în picioare. eram cu hindus.

- bă, io am doar [sumă de bani 1], ai cumva [sumă de bani 2] să-mi dai pînă ajungem acasă?
- stai să vedem.

a scos omu' tot ce avea prin buzunare. de la batista cu muci la poza cu freddie mercury la duş (exagerare cu caracter comic! a nu se pune botu!).

mi-a dat [sumă de bani - 10.000 rol]. cu ce mi-a dat şi el aveam preţu adidaşilor fără 10.000, în cazul că nu aţi pricipit. exact 10.000 ăia pe care îi dădusem milogului. m-am dus acasă, am luat bani şi m-am întors să-mi iau başcheţii.