colinde

blogul mă cheamă la el. simt nevoia. am încercat sa beau ceaiuri să uit de el, mi-a adus mama descantatoare, am fost la doctori, la popi, tot nu scap de blog.

a apărut un nou tip ce cerşetor. de fapt, nu e cerşetor, e colindător. sau e cerşetor - colindător, că l-am văzut în metrou. şi, oricum, definiţia colindătorului e "omuleţu care vine LA CASELE OAMENILOR şi cântă pentru a obţine foloase materiale".

era un puştan de 10-11 ani, îmbrăcat în costum negru, cămaşă albă şi pantofi noi. sau frecaţi cu cremă siliconică pînă l-au găsit spumele. mergea prin metrou şi cînta dom-dom. a făcut o căruţă de bani. îi dădeau cam 27% din oameni. lumea scoate banu' dacă eşti copil. dacă eşti spălat si bine îmbrăcat, ai pus-o. le transmiţi ideea că o duci bine şi colinzi din pasiune. or să vrea să te îngroape în bani, pentru că tu nu le ceri, de fapt, îi faci pe ei să vrea să-ţi dea.

dupa cum spuneam, copiii fac bani. cand mergeam si eu cu colindu prin scari de bloc, (fără să ştie tata, care îmi zicea: "stai acasă că ai ce să mănânci". "am tată, dar curve şi droguri n-am", răspundeam în gând) dacă luam şi un plod cu mine îmi dublam cîştigurile.

lipseste ceva, dar nu stiu ce.