marți, 20 aprilie 2010

inabordabila

eram în el grande comandante. m-am dus la o tipă. m-am introdus politicos, toate bune.

o întreb nişte chestii, iar ea îmi răspunde că nu e genul care agaţă băieţi în club. şi atunci mi s-a aprins un beculeţ. DACĂ NU AGĂŢI ÎN CLUB, ATUNCI UNDE PZDMTDZDRNTZ AGĂŢI? la coadă la medicu' de familie? la buticu de la colţ? pe facebook? în parc? la metrou? la biserică? (apropo de biserică, acum 4-5 ani am îmi plăcea de o tipă şi am vrut să o agăţ în noaptea de înviere, dar am crezut că e păcat :)))) mare păcat a fost, într-adevăr.

revenim. e clar că făcea pe inabordabila. nu există să vrei să agăţi, dar nu în club. eşti singură şi tristă, te machezi trei ore, îţi aranjezi părul încă trei, îţi pui hainele de scandal, şi vrei doar să fii admirată. nimic mai mult.

ziceam cândva că agăţatul e ca pescuitul. făcând o paralelă, e ca şi cum ţi-ai lua o super undiţă, cele mai fâşneţe râme, cea mai galben-aurie mămăligă, cele mai ascuţite ace, cel mai greu plumb, cea mai flotantă plută, şi nu vrei să prinzi peşti. hmm