oameni cu chef de vorbă

există oameni care au chef de vorbă dar nu au pe nimeni care să-i asculte. la un butic era o babă. am stat 10 minute asteptând sa termine de cumparat.

-sardele aveti? da? bun! de care? în sos tomat nu aveti? dar ce aveti in sos tomat? nimic? atunci în apă. ia uite, aţi adus fasole. ia să văd. da, e bună. în alt ambalaj nu aveţi? bine, vreau două. măgura aveţi?

- da, cu bla bla bla şi cu blu blu blu

- dă-mi câte una din fiecare, oricum nu mă interesează. le iau pentru copii. mai vreau şi o apă. ce apă aveţi? aha, la doi litri. de obicei cumpăr la cinci litri, dar e bună şi asta.

dialogul a durat foarte mult. tanti punea o grămadă de întrebări despre fiecare produs, iar la sfârşit îl cumpăra oricum. la picioare avea patru sacoşe burduşite. în mână avea o a cincea în care îndesa fasolea şi sardelele. într-un final a achitat produsele şi a întrebat-o pe vânzătoare de ce e supărată, că parcă nu e în apele ei. răspunsul era simplu: "clienţi idioţi". vânzătoare a zâmbit amar şi i-a zis că n-are nimic. dacă i-ar fi spus că are ceva, probabil ar fi urmat minute bune de sfaturi şi poveţe bătrâneşti.


am ajuns în redacţie. suna un telefon. era un nene care vroia să afle nişte rezultate la handbal de la nişte meciuri care s-au jucat când era bunica fată. credeţi că-l interesau? nu! a fost un simplu pretext pentru a deschide noi discuţii. ce bine că i l-am pasat lui fane. i-a zis rezultatele iar apoi au vorbit despre nemurirea sufletului şi alte chestii de interes. după ce au încheiat discuţia, am început să râd. fane a concluzionat: "ce vrei bă, avea omu chef de vorbă".

acum stau şi mă gândesc. ce s-ar întâmpla dacă băbuţa de la magazin şi moşulica de la telefon s-ar fi întâlnit în parc? ar fi fost dragoste la prima vorbă. o relaţie bazată pe comunicare şi atât. how sweet!

ceapa mă-tii

duminică. 8 seara. pasajul dintre unirii 1 şi unirii 2. o băbuţă vindea ceapă verde şi salată. mă tot întrebam cine o să cumpere ceapă verde duminică la 8 seara din pasajul de la unirii. a venit unu, a luat o mână de verdeţuri, a decartat patrujdămii, şi aia a fost.

...bringing scandal to new york...

mă dusei la magazin de dimineaţă să cumpăr. şi brusc m-am deprimat. înăuntru era o babă bătrînă cu păru' de lînă care făcea scandal. era senilă. tremura de parcă dansa pe dramenbeis. "m-aţi înşălat!", exclama ea alături de un plîns combinat cu istericale de plod răsfăţat. vînzătoarea încerca să îi explice frumos ce se întîmplase. ea urla în continuare. "hai mamaie că eşti femeie bătrînă, umbli cu d-astea?". ea nu, nu şi nu.

ce-i de făcut în astfel de situaţii? să îi explici nu poţi, pentru că e cu capu'. să ii dai bani să plece nu poţi, că se învaţă. şi în plus, de ce să suporţi tu pierderile tuturor nebunilor. să o iei dă o haripă şi să o aruci afară nu e bine. unde e diplomaţia?. să o ignori nu poţi, pentru că ea răcneşte şi dranjează clientu' care pentru două iaurturi se alege cu capu' calendar.