de marţişor

din partea mea, cu dedicaţie:

nu e un os de peşte! e un colţ scos din gura unui dragon mare şi urât cu care m-am luptat pentru pentru a-mi demonstra bărbăţia în faţa fanelor.

mai mult, rămâne valabilă şi urarea de anul trecut.

art of war

există unii oameni care vor să înveţe bătaie. oamenii ăştia se duc la box, dau cu pumnu în sac până gâfâie ca trenu şi apoi revin la sac. alţii se duc la karate şi învaţă cum să-şi adune qi-ul. îl adună, îl fac grămadă cu mâinile prin aer şi apoi pleacă acasă. alţii îvaţă să lupte cu arme d-astea. e o sabie în vârf de băţ, în caz că nu v-aţi prins. are vreo doi metri. dacă vine atacatorul la tine, cum te aperi cu arma aia? pai te aperi super bine, îl tai pe agresor în felii de un centimetru grosime. problema e cum cari o beldie de doi metri după tine? "o demontezi", ar zice unii . bun, şi cum cari pe urmă o sabie şi un cotor de un metru?

btw am descoperit că arma aia se cheama "naginata". am crezut că e bine să ştiţi, că poate vă întreabă cineva pe stradă...

sex cu capra vecinului

am văzut la ştirile protv de la ora 5 o chestie foarte tare. un ţăran a făcut sex cu două capre. nici măcar nu erau ale lui, erau ale unei vecine. ele nu au vrut să facă dragoste cu el. le-a siluit . uneia i-a pus bandă izolatoare la gură, pentru că ţipa. cătuşe şi pantaloni de latex nu le-a pus. oare ce poziţii a încercat? capră a fost sigur! interesant este şi că bărbatu' era foarte potent, pentru că nu i-a ajuns una singură.

vă zic eu ce-a fost în mintea lui. s-a gândit că şi caprele au cur şi tâţe, şi în plus nu mimează niciodată orgasmul. şi nici nu se plâng că le doare capul. şi nici nu vor genţi şi pantofi. femei din toată lumea, aveţi grijă! pe criza asta totul e posibil.

sticle pline aruncăm

o bunică şi-a scos nepoţica în parc. să ia aer curat, să se plimbe, şi să facă pipi. şi cum mergeau ele, deodată văd o sticlă de doi litri plină cu apă. băbăciunea: "ia dă-i drumu la vale, să vezi ce frumos se rostogoleşte". şi fetiţa i-a dat drumu. sticla se rostogolea îndepărtându-se din ce în ce mai mult. la câţiva metri mai încolo erau nişte lucrători la spaţii verzi care adunau frunzele uscate. "fă, aia nu e sticla ta?!", exclamă o tigăncuşe. proprietara sticlei a începută să strige disperată: "cucoanaaaaaaaaaaaaaaaaa, aia e sticla mea". mhmm.

descoperire uluitoare

aţi observat că degetele de la picioare nu au nume?. bine, există degetul mic şi degetul mare, dar ce se întâmplă cu restul? probabil sunt primul om din lume care observă lucrul ăsta. aşa că le voi da eu denumirile, după cum mi se pare firesc. de acum înainte ele se vor numi marian, gigi, şi costel, luate de la mare la mic. să fie clar, da?

cine e muzicuţist, niciodată nu e trist

ştiaţi că un om care cântă la muzicuţă se numeşte : "muzicuţist"? cât de tare sună! cel mai tare muzicuţist de blues din românia este marcian petrescu.

cinşpe cai frumoş

mai jos sunt nişte căluţi şi nişte cote, copy-paste de pe gamebookers. vedeţi ce nume frumoase au? mai ales ăştia pe care i-am bolduit.

Kauto Star 3.00
Denman 5.00
Neptune Collonges 6.50
Madison Du Berlais 9.00
Exotic Dancer 13.00
Barbers Shop 15.00
Albertas Run 17.00
Notre Pere 21.00
Star De Mohaison 26.00
Air Force One 34.00
War Of Attrition 41.00
Halcon Genelardais 51.00
Big Bucks 67.00
My Will 67.00
The Listener 67.00

românii n-au nici un cal pe acolo. noi avem numai gloabe pe care le cheamă steluţa sau neluţu. ntz, ntz, ntz

the shemale

am văzut un travestit în metrou. la început credeam că e doar o femeie urâtă. pe urmă mi-am zis: "ăsta trebuie să fie travestit". am început să caut semne. m-am uitat mai întâi la cizme, care erau cel puţin numărul 44. aveau toc cui mare. erau negre, lucioase şi lungi. n-a fost de ajuns. am zis că poate are femeia laba mare. pe urmă i-am văzut mărul lui adam şi m-am convis. când a plecat, mergea de parcă păşea pe cărbuni încinşi. toată lumea se uita la el într-un mod dubios. mai avea şi bluză cu buricul scos şi i se vedeau şoldurile de bărbat. oribi. mi se făcuse pielea de găină. atât.

triburile

am văzut un documentar despre un trib din etiopia care trăia în aceleaşi condiţii ca acum 5000 de ani. vânau crocodili cu suliţa, îl perpeleau la foc mic şi îl păpau. pielea aia grunjoasă din care se fac genţi şi cizme de prinţesă se îndepărtează foarte uşor prin coacere şi rămâne o carne albicioasă, mai bună decât cea de porc. dădeau carne şi pe la vecini, pentru că era destul crocodil pentru toţi. şi oricum s-ar fi stricat dacă nu-l mâncau, canci frigidere. cred că mi-ar fi plăcut să fac parte dintr-un trib d-ăsta. să am o viaţă de animal. să nu produc nimic. să consum animale şi plante. să fiu o simplă zală din lanţul ecosistemului bazat pe selecţia naturală.

un nene îi condamna pe oamenii ăştia. spunea că fac umbră pământului degeaba. ca nu fac nimic pentru a împinge omenirea în faţă. mă întreb de ce trebuie să împingă cineva omenirea în faţă. pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii? pentru a-i ajuta pe ceilalţi? pentru că aşa trebuie?

Morgan Page Feat. Lissie - The Longest Road (Deadmau5 Remix)

o leacă di haus.

o poizie pe care şi voi o ştiaţi dar şi eu o ştiam

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!

ca să vezi...

cât de tare ar fi fost campania asta dacă maşina era un ferrari sau un lambo. sau ceva bengos, oricum.


aşa e o tragedie. dacă ar fi să agăţi cu maşina, mai mult de o tipă ca aia nu combini niciodată. pe de altă pare, eu sunt un utilitarist. adică d-ăla care crede că maşina e ceva care te duce din punctul A în punctul B şi atât. doar că teoria asta nu se aplică şi în cazul femeilor. o femeie bună te poate duce din punctul A în paradis. cu o urâtă rămâi în punctul A blestemându-ţi hormonii.


via funtasticus

eu vreau să mă fac doctoriţă

când o să am 40 de ani vreau să fiu ca vernon trent. să pozez ţâţe la fel de artistic. omu' ăsta mi se pare foarte tare. în primul rând face nişte fotografii superbe. în al doilea rând are un nume de erou de benzi desenate. "vernon trent"! omg cum sună! aduce cu harvey dent din batman. câtă muzicalitate, cât ecou, câtă nobleţe şi distincţie. vedeţi şi ce expresie are în poza de la profil. ce atitudine! un fel de: "mă piş pă voi" lipsit de trivialitate.

black mamba

am pus poza asta pe un forum de disecat fotografii. uitaţia ce comentariu îmi lasă unu

ce black mamba, ca seamana toata ziua cu un furtun de stropit gradina

life and death

...sau nişte măceşe

gran torino

e un film bun.

invierea pixelului

* pixelul meu a inviat din morţi. a fost în moarte clinică mai bine de două săptămâni şi îl credeam pierdut. mai mult, îmi era teamă că o să tragă după el în groapă şi alţi pixeli, cum auzisem de pe la lume. nu v-am spus până acum de moartea lui pentru că mă gândeam că o să mă judecaţi prea aspru acuzându-mă că eu l-am omorât.


* de ce instinctul sexual este numit "instinct primar", când cel mai important instinct este cel de conservare? vă ofer eu un răspuns de taximetrist - pentru că unele femei sunt criminale.

nesimţul umorului

există două tipuri de oameni. oameni cu simţul umorului, şi oameni fără simţul umorului.

la randul lor, oamenii cu simţul umorului se împart în mai multe categorii: zei ai râsului, caterincoşi, glumeţi şi mecanici.

zeii râsului, după cum sugerează şi numele, ocupă cea mai de sus treaptă în ierarhia oamenilor amuzanţi. ei produc glume cu efect laxativ. spus mai pă şleau, zeii râsului sunt ăia care te fac să razi de te caci pe tine. (deşi glumele lor nu sunt de căcat!). pur si simplu. răzi ce râzi şi deodată simţi cum ceva călduţ ţi se rostogoleşte pe crac. sau ţi se scurge. depinde ce ai mâncat.

zeii râsului nu râd când glumesc pentru că nu li se pare deloc amuzant ceea ce spun. ei sunt conştienţi de puterile lor supranaturale. cea mai mare greşeală a muritorilor e să le ceară zeilor râsului să mai facă o poantă, un giumbuşluc , sau să repete o glumă pentru că a fost foarte tare. aceştia se vor mânia cumplit şi vor înceta orice fel de activitate lolăitoare.

caterincoşii râd la propriile glume, dar te fac şi pe tine să răzi. de exemplu: "bă, ce urâtă e aia. faţa ei ar putea câştiga lejer un concurs de funduri". glumele astea îţi smulg cel puţin un zâmbet. obligatoriu scoţi măcar un "hă hă", fie el şi din reflex.

glumeţii spun o glumă şi râd singuri. tocmai din acest motiv handicapaţii mintali sunt deseori numiţi glumeţi.

mecanicii. nu vorbim despre nenii ăia în halat, murdari de vaselină pe faţă, ci despre cei care fac glume în mod artificial. adică nu simt poanta. dacă un mecanic îţi spune cel mai tare banc din lume, în mod sigur nu o să râzi. mecanicii sunt opusul caterincoşilor. nu răd nici ei, şi nici pe tine nu te fac să râzi.


de foarte multe ori, oamenii cu simţul umorului sunt întrebaţi: "da de unde le scoţi frate?"

puţini ştiu că oamenii au o pereche de muşchi care, încordaţi, produc umor. este vorba despre muşchii pubocomiccigieni, poziţionaţi la o aruncătură de băţ de muşchii fesieri. de aici vine şi expresia: "a te pune pe glume". când eşti pus pe glume înseamă că stai, la propriu, pe muşchii pubocomiccigieni.

genetic, toţi oamenii au aceşti muşchi, însă la mulţi ei sunt atrofiaţi. nefericiţii sunt oamenii care vor să glumească, dar pur şi simplu nu pot. ei sunt autorii aşa-ziselor glume incerte. glumele care sunt spuse şi nu produc nicio reacţie, iar apoi sunt repetate de mai multe ori, autorul lor crezând că nu a fost auzit. astfel se încearcă găsirea unei explicaţii pentru lamentabilul eşec. uneori, fidbecu primit este mai dureros ca epilatul cu ceară: "da, bă, te-am auzit, nu trebuie să repeţi".

există şi oameni care nu au muşcii pubocomiccigieni atrofiaţi, ci pur şi simplu nu ştiu să-i încordeze. la fel cum nu toţi oamenii pot să-şi mişte urechea. în încercarea lor disperată de a contracta muşchii respectivi, unii încordează accidental alt muşchi, şi nu produc decât o flatulenţă. cu toate acestea, o băşină bună e mai tare decît o glumă proastă. dacă îi ştiţi pe terrance şi phillip din south park o să înţelegeţi. dacă nu îi ştiţi daţi click aici.

aş fi putut fi mezel

mă întorceam cu ionuţ şi cu bică de la un antrenament de skandenberg. maşina era a lui bică. la volan era tot el. un astra clasic 2 ne-a tăiat faţa. bică l-a depăşit şi i-a dat un claxon d-ăla gen: "bă nene, eşti cu capu'?".

înainte să facă asta, nu s-a complicat să vadă ce pasageri erau în maşină. opelu' ne-a depăşit şi a pus frână în faţa noastră. înăuntru sălăşluiau vreo 4 cocalari. poate mai mulţi, poate mai puţini, dar era noapte iar ei erau atât de bronzaţi încât îţi dădeau impresia că maşina are geamuri fumurii.

i-am ocolit şi am mers mai departe. au venit după noi. pe geamul opelului, unul dintre indieni zâmbea inocent cu un cuţit în mână, desenând optuleţe prin aer. vroiau să ne buşească. cu talentul şi priceperea lui bică am reuşit să evităm contactul. ei tot încercau să ne oprească. şi aşa a început o frumoasă urmărire ca în filme. era să facem o grămadă de accidente. lucru absolut firesc în condiţiile în care mergeam cu 100 la ora pe străduţe înguste, nu dădeam prioritate şi treceam pe roşu. ei erau tot în coada noastră, ca elasticul de păr.

pe o străduţă, o maşină staţiona aşteptând ca un nene de pe margine să ridice o barieră pentru a putea parca. a trebuit să aşteptăm, că doar nu puteam sări peste. indienii erau în spatele nostru. unu a coborât. am blocat uşile. pipiul nu a fost niciodată mai cald şi mai galben. a început să bată cu pumnu' în geam: "dăschide, hau, hau, să moară, să facă, vă tai pă burtă!".

între timp, maşina din faţă parcase. am continuat alergarea. scopul era să găsim un poliţist. în cele din urmă l-am găsit. era între romană şi universitate. dirija traficul. ne-am dus la el. "nenea, ne aleargă nişte cuţitari, vor să ne sculpteze". "mda, bine, staţi pe margine că trece preşedintele". răspunsul lui m-a intrigat şi m-a întristat. adică băse e mai important ca mine?

a trecut băsescu. şăpcăliosu' ne-a întrebat dacă am reţinut numărul. nu îl reţinusem. am plecat. cocalarii văzuseră că ne-am oprit la poliţai şi nu ne-au mai urmărit.

fanii mei se vor întreba de ce am fugit. nici eu, şi nici bică sau ionuţ nu eram nişte oameni mărunţei. din contră. fiecare dintre noi mai ridicase un fier şi mai cărase o sacosă la viaţa lui. adică, în luptă dreaptă şi cinstită, probabil i-am fi rupt. dar ei aveau cuţite, săbii, pistoale, halebarde, suliţe, topoare, arbalete, steluţe ninja, drujbe şi praştii. ba nu, vă mint, halebarde nu aveau.

ideea e că tiganii nu aveau nimic de pierdut. noi aveam multe de câştigat cu fuga: o viaţă, un ipod de 80 de gb, o excursie pentru două persoane în tenerife, sau chiar un autoturism de teren. plus că în final puteam participa la extragerea finală cu premii în bani.

tineti aproape

maine vă povestesc ceva care o să vă taie respiraţia. acum sunt încă în stare de şoc

scuzele de rigoare

văd nişte iepuraşi cum mişună pe la mine pe blog, şi eu ca putoarea ordinară nu mai scriu nimic. mi-e milă de cititorii mei. deşi nu pare, eu îmi pun destul de des întreabarea: "bă, ce le fac mâine de mâncare puilor mei". sunt zile în care puii mei mor de foame. când nu scriu, îmi vine în minte chipul fostei mele ţestoase atunci când nu o hrăneam cateva zile. era un fel de tristeţe combinată cu resemnare. avea o grimasă pe care putei citi : "bă, să mor io, eşti chiar nesimţit. n-ai obraz. dacă nu poţi să ai grijă de mine, dă-mi drumu în plm". şi i-am dat drumu în gârlă. vouă nu pot să vă dau drumu în gârlă. să ştiţi că îmi pasă de voi şi că vă iubesc sincer. vă promit că la toamnă o să organizez o întâlnire cu vizitatorii fideli. la toamă, pentru că aştept să vă mai înmulţiţi puţin. acum nu umplem locurile la o masă cu patru scaune. o să aveţi posibilitatea să mă atingeţi sau chiar să licitaţi pentru un fir de păr de-al meu.

ufff, parcă m-am mai liniştit acum.

să vă zic şi un "ştiaţi că". în moldova, broasca ţestoasă este cunoscută sub denumirea de "broscuţă cu covăţică". diafan de-a dreptu, nu?

copil prost

ce sunt. auzi glume inocente. vroiam să pozez un cadru de bicicletă şi, când mai face mama sarmale să pozez şi carnea aia tocată cu orezu' şi cu restul ingredientelor. pe urmă mă gândeam să pun pozele pe un site de fotografie şi să primesc aprecieri gen: "frumos cadru" sau "frumoasă compoziţie".