eram la metrou la romană. m-a întrebat o tanti dacă de la peronu' ăla ajunge nu ştiu unde. i-am zis ca da fără să ezit vreo clipă. eram foarte concentrat cu nişte probleme de importanţă medie spre mare. după vreo cîteva secunde m-am trezit şi am realizat gafa. am vrut să mă duc să vindec buba. nu mai ştiam exact cum arăta pentru că eram concentrat de fructe. m-am dus la o fomeie care semăna cu ea şi i-am zis că tre să ia metroul de la celălalt peron. s-a uitat la mine jumătate mirată jumatate speriată. evident, era o altă persoana decît cea cu pricina. îmi părea rău în sinea mea pentru cele întîmplate. mă gîndeam că, dacă nu am avut intenţia să o păcălesc, nu sunt vinovat.
urc în metrou. citesc cartea mea de metrou. deodată metroul se opreşte într-o staţie oarecare. nu ştiam care pentru că eram concentrat la lectură (NLP and stuff, pentru curioşi). am avut un flash că trebuie să cobor. parcă mă trăgea cineva afară din vagon. am coborât visător. era staţia greşită. mai aveam mult de mers. blestemul femeii mă ajunsese.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu