t nâ nâ nâ nâ

* în metrou era o femie cu sfârcu' ţâţii ieşit afară. evadase din sutien, dragul de el. era mic şi roz, ca năsucul unui motan. sau ca un hamster nou născut. mă gândeam să ma duc să-i zic, dar poate şi-l scosese intenţionat, să mai ia şi el puţin aer.

* un betiv către alt beţiv: "bă, poţi să-i iei omului orice, dar nu-i lua viaţa. pentru că viaţa n-ai cum să i-o dai inapoi". corect nene. eu mă supăr şi când îmi ia bou de fratemiu câte un tricou. dacă mi-ar lua viaţa cred că l-aş bate de s-ar căca pe el. sau, ar putea să-mi ia viaţa, dar să mi-o ia fără să ştiu, să o folosească şi el puţin şi apoi să o pună la loc până mă prind eu. mai nasol ar fi să mi-o aducă înapoi pătată, lărgită, buşită, ruptă sau murdară.

* am auzit o înjurătură groaznică. mai puternică şi decât: "arăţi ca moartea-n vacanţă". "poate te tai pă burtă şi mă cac în tine". omg.

şoc şi groază, am văzut un mafiot la metrou!

mafiot adevărat. d-ăla din filme. avea un costum bej - verzui spălăcit. puţin cam lălâu. era destul de suplu, cum îi stă bine unui mobster. aşa trebuie să arate un mafiot adevărat, nu ca burtoşii de la noi. ce respect poţi să impui când te prezinţi cu un horhan de burtă şi cu un cur pe care abia poţi să îl târâi? nu stătea foarte drept, pentru că era înalt. iar atunci când eşti înalt te apleci puţin. ca salcia în vânt. avea cam 1.87. poate chiar 1.90 când se îndrepta.

pantofii erau asortaţi la costum. cred că bătea în 50 de ani. pe faţă era neras de câteva zile. la coaie şi la subraţ nu am văzut din cauza costumului. faţa lui era lungă şi nasul semăna cu un tobogan întors pe dos. ţinea în mână un diplomat argintiu. dar îl ţinea bine. după cum strângea mânerul, înăuntru se puteau afla diamante, bani, o bombă, droguri, sau organe. şi când zic organe nu mă refer la ficăţei de pui.

era agitat. mă întrebam în sinea mea de ce, la banii şi valoarea lui, merge cu metroul. simplu, pentru că la metrou sunt oameni. şi, în cazul în care cineva l-ar fi urmărit să îl împuşte i-ar fi fost uşor să se piardă în mulţime. plus că, atunci când e lume multă în jur nu prea îţi vine să scoţi o armă. creezi panică şi cireada te poate strivi în picioare.

mă uitam la el cu coada ochiului. îmi era frică. pînă şi ochiul meu stătea cu coada între picioare.

a scuipat pe linia trenului. a fost cel mai profi scuipat pe care l-am văzut în viaţa mea. şi eu am văzut mulţi scuipaţi în viaţa mea. chiar şi scuipaţi stalactită, d-ăia care atârnă de tavan. sau stalacmită, că oricum nu ştiţi voi care e unu' şi care e altu'.

ziceam că scuipatul lui a fost de geniu. a atins perfecţiunea. ca nadia la paralele. nu a fost nimic din ce aţi văzut voi vreodată. nu a fost o bală atârnândă. sau un scuipat care rămâne jumate pe piept. sau un scuipat ţărănesc, dat la răceală. d-ăla adunat din gît şi trântit la picioare. hrrrrrrrrrrraaapp ptiu!! a fost ca un glonţ. cantitatea de salivă nu a fost nici prea mare, nici prea mică. dacă ar fi fost prea mică, s-ar fi dispersat în aer. iar dacă ar fi fost prea mare ar fi pătat sacoul. şi lansarea a fost de excepţie. s-a încruntat puţin, a strâns din dinţi cu dispreţ, a încreţit uşor buzele şi a eliberat lichidul, care din cauza vitezei se transformase în gel. acestea ar putea fi ultimele rânduri scrise de mine. v-am iubit.

aţi prostit poporul

cu televizoarele de la metrou. azi am văzut ca le-au dezvelit şi le-au aprins. un băieţel de vreo 4-5 ani a fost profund impresionat. a grăit entuziast către taică-su: "tati, tati, vreau să ma uit la desene". tac-su: "da, uite acum scot telecomanda". nu a scos-o. plozişoru' s-a supi.

ca sa vezi...

# 1. în parc, o ţigancă mamă către o ţigancă fiică: "ţi-am zis fă să nu-ţi iei fustă, acu o să ţi să vadă curu' cînd te dai pă tobogan".


# 2. la mec, o vÎnzătoare trebuia să-mi dea un rest de patruj dă mii. îmi dă un pumn de monede şi zice: "uitaţi aici restul dumneavoastră de patru lei". peste ceva timp, i-am scos din buzunar şi i-am pus pe birou. erau doar treij dă mii. furt nene. i-am ţinut minte faţa. data viitoare cand ma duc la ea, o să număr restul acolo şi o să-i fac un scandal monstru. monstru marin.

# 3. stateam pe scaun în metrou şi citeam o carte. se aşează lîngă mine o tanti de vreo 40-50 de ani, tunsă foarte scurt, cu nas de elf şi cu geantă roz. la un moment dat mă întreabă: "ce carte citiţi?". wtf?, îmi spusei eu în minte. ce-o vrea şi entitatea asta?

i-am arătat coperta cu un gest indiferent. pe urmă m-a întrebat de cine e scrisă. i-am zis că nu ştiu. chiar nu ştiam. cînd citesc o carte, nu ma uit la autor încercînd să-i reţin numele, pentru ca ulterior să am ce înşira cînd stau de vorbă cu oamenii citiţi. pe urma n-a mai zis nimic. mă aşteptam la o continuare gen: "noi sîntem de la firma bla bla bla, va oferim discount, bla bla bla, comecializăm doar produse de top, bla bla bla, clienţii noştri sunt foarte mulţumiţi, bla bla bla.

care a fost scopul întrebării? cum ar fi trebuit să sune un răspuns potrivit? vroia doar să vadă lîngă ce fel de om stă? don't judge a book by it's reader. sau invers.


nu va zic despre ce carte e vorba. nu mi-e nici ruşine, nici frică şi nici lene. nu are importanţă să ştiţi, la fel cum nu avea importanţă nici pentru femeia aia.

blestemul unei tanti de la metrou

eram la metrou la romană. m-a întrebat o tanti dacă de la peronu' ăla ajunge nu ştiu unde. i-am zis ca da fără să ezit vreo clipă. eram foarte concentrat cu nişte probleme de importanţă medie spre mare. după vreo cîteva secunde m-am trezit şi am realizat gafa. am vrut să mă duc să vindec buba. nu mai ştiam exact cum arăta pentru că eram concentrat de fructe. m-am dus la o fomeie care semăna cu ea şi i-am zis că tre să ia metroul de la celălalt peron. s-a uitat la mine jumătate mirată jumatate speriată. evident, era o altă persoana decît cea cu pricina. îmi părea rău în sinea mea pentru cele întîmplate. mă gîndeam că, dacă nu am avut intenţia să o păcălesc, nu sunt vinovat.


urc în metrou. citesc cartea mea de metrou. deodată metroul se opreşte într-o staţie oarecare. nu ştiam care pentru că eram concentrat la lectură (NLP and stuff, pentru curioşi). am avut un flash că trebuie să cobor. parcă mă trăgea cineva afară din vagon. am coborât visător. era staţia greşită. mai aveam mult de mers. blestemul femeii mă ajunsese.

cersetori destepti

* am văzut o familie tare ciudată. bărbatu brunet, plete lungi, mustaţă mare, barbă mare, un fel de ciubaca. trei copilaşi de aprox 8,6,4 ani cu părul mai lung decât al meu. blonzi toti. blond deschis. pe mă-sa nu am văzut-o. există posiblitatea ca nenea ăla să fie un psihopat de peşteră care răpeşte copii blonzi, le creşte parul, şi apoi îi vinde la preţ dublu.


* la metrou l-am revăzut pe cerşetorul "adolescentin milog". zice că munceşte bla bla dar că nu-i ajung banii pentru cei 90568456 x 934023 fraţi ai săi, mamă bolnavă, tată mort, bunică paralizată, văr handicapat, unchi paranoic, matuşă alcoolică, socru scatofil şi cîine sclerozat.

avea o poză laminată. era el cu tot neamu. poza a fost facută în photoshop să arate ca şi cum drama lui a apărut într-un ziar. avea titlu mare si toate cele. asta nu a fost de ajuns. ca să fie şi mai credibil ţinea în mînă şi o foaie cu scris, semnături şi ştampile.


asta e cel de-al treilea cerşetor deştept pe care l-am întîlnit pînă acum, alaturi de "filosoful din autobuz" si fata aia care cerea bani de cartelă.

metoda de cersit la metrou

bine mă guzganilor, hai ca vi-o zic p-aia cu metrou'.

si cum mergeam eu către munci, ma dusei, fireşte, să iau metroul de la costin georgian. era o zi de luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata sau duminica. nu mai stiu exact. oricum, era una din astea.

cobor scările. inainte sa intru in zona peronului, imi iese in cale o fată tigancă. avea părul împletit in coadă de peşte. vine la mine şi îmi cere 1 ron. cică nu avea bani de cartelă. m-am scotocit prin portofel şi nu am gasit schimbat. am plecat mai departe gandindu-ma ca i-as fi putut da o calatorie de pe cartela mea. eram deja in metrou cand mi-a venit ideea asta.

peste cateva zile. acelasi joc. aceeaşi tipă. iar mi-a cerut 1 ron pentru cartelă. de data asta am avut si i-am dat. ea nu cred ca m-a recunoscut. eu eram pentru ea unul dintre sutele/miile de oameni care treceau pe la metrou. ea era pentru mine fata ţigancă de la costin georgian.

same story. i-am dat 1 ron şi am plecat. ştiam că nu o să-şi ia niciodată cartelă de banii aia. era doar o formă nouă de cerşit. cerşit cu demnitate. dintotdeauna am apreciat ideile bune. alte fete care au aceeasi conditie fizico-psihico-materială fac tot felul de mizerii.

love is in the ground

azi la metrou. ma urc in tren. o tipa s-a uitat repede la mine. pe urma a privit in jos. a inceput sa isi linga buzele. m-am apropiat de ea. a urmat un contact vizual de PESTE 10 SECUNDE!!!
asa ceva nu se intampla decat de cateva ori in viata. mie in 21 de ani mi s-a intamplat o singura data. 5 secunde de privit in ochi inseamna o eternitate. 10 secunde inseamna doua eternitati. nici cuplurile cele mai amorezate nu depasesc 4-5 secunde.

prima secunda a fost normala. nimic special.
a doua secunda a fost interesanta.
de la a treia secunda am inceput sa ma simt ciudat.
la a patra secunda mi-am dat seama ca daca cedez primu sunt idiot. probabil asa s-a gandit si ea.
de la secunda a 5-a si pana la sfarsit am simtit un amalgam de sentimente colorate.
ne uitam unu la altu. prada si pradator. nu se stia cine e prada si cine e pradatorul. niciunu nu a vrut sa cedeze. pana la urma s-a dovedit ca am fost doi pradatori.
s-a stabilit o conexiune incredibia. in timpul asta nu stiam ce sa fac. imi veneau in minte tot felul de idei naive: sa fac cu ochiu', sa zambesc, sa fac orice pentru a intrerupe tensiunea.

tipa era cel putin frumusica. 8/10.

in cele din urma a cedat ea. a bagat capul in pamant. eu am inceput sa zambesc cu superioritate.
la prima statie a trebuit sa cobor. daca mai mergeam o statie cred ca ajungeam cel putin la sex salbatic. am ramas blocat. am ajuns la costin georgian si era sa uit ca trebuie sa cobor.

sa fie dragoste la prima vedere? :D