bine mă guzganilor, hai ca vi-o zic p-aia cu metrou'.
si cum mergeam eu către munci, ma dusei, fireşte, să iau metroul de la costin georgian. era o zi de luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata sau duminica. nu mai stiu exact. oricum, era una din astea.
cobor scările. inainte sa intru in zona peronului, imi iese in cale o fată tigancă. avea părul împletit in coadă de peşte. vine la mine şi îmi cere 1 ron. cică nu avea bani de cartelă. m-am scotocit prin portofel şi nu am gasit schimbat. am plecat mai departe gandindu-ma ca i-as fi putut da o calatorie de pe cartela mea. eram deja in metrou cand mi-a venit ideea asta.
peste cateva zile. acelasi joc. aceeaşi tipă. iar mi-a cerut 1 ron pentru cartelă. de data asta am avut si i-am dat. ea nu cred ca m-a recunoscut. eu eram pentru ea unul dintre sutele/miile de oameni care treceau pe la metrou. ea era pentru mine fata ţigancă de la costin georgian.
same story. i-am dat 1 ron şi am plecat. ştiam că nu o să-şi ia niciodată cartelă de banii aia. era doar o formă nouă de cerşit. cerşit cu demnitate. dintotdeauna am apreciat ideile bune. alte fete care au aceeasi conditie fizico-psihico-materială fac tot felul de mizerii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu