duminică, 13 aprilie 2008

poezie in autobuz

ceea ce am vazut eu azi in autobuz a constat intr-un cersetor destept( formulare de exceptie, dupa cum ati remarcat. pardon, dupa cum ati admirat)
arata ca un cersetor calare pe jumatate de baiat de cartier schiop.
~30 da ani, sau mai putini dar bine traiti. avea cativa dinti emigranti. haine reparesti, vintage. bocanci de pieliţă intoarsa, bocsiţi roşu.
a inceput să spună o poezie. parcă erau versurile unei piese hip-hop. recita cu voce predicatoare. era un fel de KRS ONE la scara mai mica, şi cu vreo două trei trepte mai jos.
se uita lumea la el ca la urs, iar el se uita la lume ca ursul.
zicea ceva gen: (nu pun ghilimele pentru ca nu pot sa reproduc fiedel) oamenii sunt nimic, si tarana e lumina.
era adanc de felul lui. felul in care vorbea dadea senzaţia că improvizează. mi-a părut rău că nu l-am auzit prea bine. mi-a mai părut rău si că n-am avut schimbat mai mult de un leu. merita.

Niciun comentariu: