nasol moment

stăteam undeva. eram chior de somn şi orb de oboseală. şi vine unu la mine să mă întrebe ceva. era îmbrăcat destul de jerpelit. n-am auzit ce m-a întrebat, dar i-am zis un: "nu, nu, lasă-mă-n pace". pe urmă m-a întrebat surprins: "nu ce, nu aici e staţia de 34?". da! omu căuta o staţie de tramvai iar eu am crezut că e un cerşetor milog. am încercat s-o dreg pe urmă, dar tot ca un cur m-am simţit.

puşca şi cureaua lată

era un cerşetor la metrou care cânta "puşca şi cureaua lată". nu-l ştiam. acum, îl ştiu.

cersetori destepti

* am văzut o familie tare ciudată. bărbatu brunet, plete lungi, mustaţă mare, barbă mare, un fel de ciubaca. trei copilaşi de aprox 8,6,4 ani cu părul mai lung decât al meu. blonzi toti. blond deschis. pe mă-sa nu am văzut-o. există posiblitatea ca nenea ăla să fie un psihopat de peşteră care răpeşte copii blonzi, le creşte parul, şi apoi îi vinde la preţ dublu.


* la metrou l-am revăzut pe cerşetorul "adolescentin milog". zice că munceşte bla bla dar că nu-i ajung banii pentru cei 90568456 x 934023 fraţi ai săi, mamă bolnavă, tată mort, bunică paralizată, văr handicapat, unchi paranoic, matuşă alcoolică, socru scatofil şi cîine sclerozat.

avea o poză laminată. era el cu tot neamu. poza a fost facută în photoshop să arate ca şi cum drama lui a apărut într-un ziar. avea titlu mare si toate cele. asta nu a fost de ajuns. ca să fie şi mai credibil ţinea în mînă şi o foaie cu scris, semnături şi ştampile.


asta e cel de-al treilea cerşetor deştept pe care l-am întîlnit pînă acum, alaturi de "filosoful din autobuz" si fata aia care cerea bani de cartelă.

poezie in autobuz

ceea ce am vazut eu azi in autobuz a constat intr-un cersetor destept( formulare de exceptie, dupa cum ati remarcat. pardon, dupa cum ati admirat)
arata ca un cersetor calare pe jumatate de baiat de cartier schiop.
~30 da ani, sau mai putini dar bine traiti. avea cativa dinti emigranti. haine reparesti, vintage. bocanci de pieliţă intoarsa, bocsiţi roşu.
a inceput să spună o poezie. parcă erau versurile unei piese hip-hop. recita cu voce predicatoare. era un fel de KRS ONE la scara mai mica, şi cu vreo două trei trepte mai jos.
se uita lumea la el ca la urs, iar el se uita la lume ca ursul.
zicea ceva gen: (nu pun ghilimele pentru ca nu pot sa reproduc fiedel) oamenii sunt nimic, si tarana e lumina.
era adanc de felul lui. felul in care vorbea dadea senzaţia că improvizează. mi-a părut rău că nu l-am auzit prea bine. mi-a mai părut rău si că n-am avut schimbat mai mult de un leu. merita.