cash nenică

am văzut filmul ăsta. l-am ales după nume. nu ştiam absolut nimic despre el. decît să văd nişte comedii neamuzante, nişte animaţii pentru copiii de 6 ani sau, mai rău, să-l văd pe dragoş bucur în plua goală, am zis că mai bine risc. am nimerit un film care cu greu prinde top 100. un 6 parcă i-aş da. e franţuzesc. e cu actoru' ăla al lor, jean reno. e un fel de ocean 11 sau 12. cu mici variaţiuni, bineînţeles.

pe scurt şi pe înţelesul tuturor: era unu frumos şi dăştept. un fel de george clooney aşa. şi făcea combinaţii. ca-n maneaua aia: "eu fac multe combinaţii / să-mi ajut mama şi fraţii". tot familionu' lui era dă combinatori. mă-sa, tac-su, căţel, purcel, toţi.
e, o miliţeancă îl urmărea să-l prinză. îl filma, îl poza, îl spăla, îl pieptăna, fundă roşie-i punea. ajung ei să se cunoască, bla bla. caşh, cum îl chema pe nene, vroia să le-o tragă unora. doar că ăia erau mai deştepţi şi i-au tras-o ei lui. i-au dat cadou o pană de papagal. un fel de "ţi-au crescut pe spate pene, eşti papagal". "fraiere care eşti fraier". pă urmă să unesc cele două bande într-una singură.

aveau în plan să fure nişte diamante în valoare de multe milioane de euro. diamante neînregistrate, pe care sclavii le scoteau pe şestache din mină îndesîndu-le în cur. miliţia era pă urmele lor. femeia care îl urmărea la început pe cash, şi care devenise membră a bandei între timp, a vrut să fugă singură cu toată valiza plină dă briliante. pietre d-alea cum e mutu. şi cînd dăşchide valza ce să vezi, o pană dă papagal. ăia era mai dăştepţi ca ea. final neaşteptat rău.