the elephant man

văzui the elefant man. excepţional. unul dintre cele mai bune filme văzute de mine în ultimii ani.

pe scurt:

un medicuţ chirurguleţ se plimbă printr-un bâlci. şi îl vede pe omul elefant, un individ cu malformaţii congeniatale exploatat la maxim de un stăpân rău ca ceaiu' de pelin.

îi dă lu nenea ăla un ban şi îl împrumută pe freak să-l arate colegilor de breaslă. ăia zic: "uaaaa, ce tare", şi pleacă. pe urmă, omul elefant se întoarce la stăpân. ăsta, cînd vede, îl cacă cu bătaia: "unde ai fost, futu-ţi coşarea mă-ţii". în urma incidentului, john merrick, cum îl cheamă pe omul elefant, necesită internare şi este dus într-o rezervă de la spitalul în care lucra medicul nostru.

omul elefant era foarte urat la faţă. cam 1/10 aşa. când s-a dus să-i ducă mâncare în cameră, o asistentă s-a speriat rău şi a ţipat: "aaaaaaa aaaaaa aaaaaaaaaaaaaaaaaa". şi pe urmă a început să plângă. (film de văzut cu prietena. o să sară pe voi când îl vede pe omul elefant). merg ei ce merg şi ajung la o apă. o dorna la doi litri. hă hă, am vrut să vă testez vigilenţa.

încet, încet, lumea află că la spitalul ăla e un nene urât cu spume şi clăbuci. o actriţă se duce să îl viziteze, şi îi face cadou o poză de-a ei cu autograf. în caz că omul elefant rămâne fără hârtie igienică, ovcors. se joacă ei niţel de-a romeo şi julieta şi la final îl pupă. "tu nu eşti un om elefant, tu eşti romeo". (dacă vreţi un romeo d-ăsta mergeţi în club a).

nu că mi-ar fi lene să vă mai povestesc, dar e păcat. vedeţi filmu' că e tare frumos. trailer aici.

cash nenică

am văzut filmul ăsta. l-am ales după nume. nu ştiam absolut nimic despre el. decît să văd nişte comedii neamuzante, nişte animaţii pentru copiii de 6 ani sau, mai rău, să-l văd pe dragoş bucur în plua goală, am zis că mai bine risc. am nimerit un film care cu greu prinde top 100. un 6 parcă i-aş da. e franţuzesc. e cu actoru' ăla al lor, jean reno. e un fel de ocean 11 sau 12. cu mici variaţiuni, bineînţeles.

pe scurt şi pe înţelesul tuturor: era unu frumos şi dăştept. un fel de george clooney aşa. şi făcea combinaţii. ca-n maneaua aia: "eu fac multe combinaţii / să-mi ajut mama şi fraţii". tot familionu' lui era dă combinatori. mă-sa, tac-su, căţel, purcel, toţi.
e, o miliţeancă îl urmărea să-l prinză. îl filma, îl poza, îl spăla, îl pieptăna, fundă roşie-i punea. ajung ei să se cunoască, bla bla. caşh, cum îl chema pe nene, vroia să le-o tragă unora. doar că ăia erau mai deştepţi şi i-au tras-o ei lui. i-au dat cadou o pană de papagal. un fel de "ţi-au crescut pe spate pene, eşti papagal". "fraiere care eşti fraier". pă urmă să unesc cele două bande într-una singură.

aveau în plan să fure nişte diamante în valoare de multe milioane de euro. diamante neînregistrate, pe care sclavii le scoteau pe şestache din mină îndesîndu-le în cur. miliţia era pă urmele lor. femeia care îl urmărea la început pe cash, şi care devenise membră a bandei între timp, a vrut să fugă singură cu toată valiza plină dă briliante. pietre d-alea cum e mutu. şi cînd dăşchide valza ce să vezi, o pană dă papagal. ăia era mai dăştepţi ca ea. final neaşteptat rău.