asta e una din maximele pe care le invatam în clasa a 8-a la orele de latină. în liceu învăţam gramatică plictisitoare.
eram la metrou cu frate-miu şi cu doi amici d-ai lui - pantazi şi evozor, după numele lor de scenă. ei sunt clasa a 10-a toţi. puştani. am început să rîdem prosteşte. rîs d-ăla care provoacă dureri de burtă şi sufocare. pe lîngă noi, au început să rîdă şi alţi oameni din vagon. o tînără de 30 de ani, un soţ normal şi o soţie tunsă scurt şi cu un cap mic. ni s-a alăturat şi un nene pe la vreo 50 de ani. rîsul e molipsitor. e o senzaţie mişto să vezi că oameni pe care nu îi cunoşti rîd împreună cu tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ce-ar fi sa se intinda asa o "molima" in locul altora mai grave? sa radem toti de rasul altora? hihi, ce hai total ar fi!
a! si o coada e molipsitoare. cineva a incercat, s-a asezat langa usa unui magazin si in scurt timp erau deja cateva persoane in spatele sau. abia al 8-lea s-a gandit sa intrebe de ce se sta la coada....
Trimiteți un comentariu