luni, 9 martie 2009

poizie

îl chema andronic. avea două picioare şi un nas bionic.
când era răcit, scotea din el biluţe de plumb pe care le putea teleghida electronic
dacă le catapulta cu unghia de la degetul arătător, puteau atinge viteze peste pragul supersonic.
într-o zi, se apropie de el un puşti cu capul conic:
"salut, mi-am luat telefon, îmi dai şi mie un ton polifonic?"
"doar daca dansezi tecktonic"
"nu, mersi, eşti foarte comic"

4 comentarii:

RR spunea...

geniala poezia :-))))))

Anonim spunea...

ce marfa:))))

Monstru Marin spunea...

:X

groparul intelectual spunea...

prostia e un fenomen cronic, apropo de tektonic