ţiganii

nu ştiu cum ar fi viaţa fără ei. această etnie ar trebui protejată de lege, ca animalurile pe cale de dispariţie. erau două tantii la metrou, cu trei plozi de 2-3 ani. se distrau copios. una dintre fomei îl ţinea pă unu mic dă hăripi, şi dădea cu el în alt copil. ăla lovitu' nu se lăsa nici el, şi riposta cu scuipaţi. şi tot aşa, pînă cînd a venit metroul.

în metrou stăteau cuminţi, unii peste alţii pe 2-3 scaune. la un moment dat, un băieţel cu năsucul rupt, roşu, vînăt şi mucos a supărat-o pe mă-sa. i-a cerut suc, parcă, dar nu garantez, că nu mă uitam la ei ca la televizor, doar trăgeam cu ochiu'. mă-sa i-a servit un: "vedea-te-aş la belu" de toată frumuseţea. ăla micu nu s-a lăsat mai prejos. i-a zis, cu cel mai cristalin glăscior de prunc:"mânca-mi-ai pula".