PD-L scoală lumea din somn!

dormeam ca omul. şi o făceam bine. şi sună fixu'. şi răspund la fix. şi era o tanti de la PD-L care m-a intrebat dacă am două minute. să le ascult aberaţiile electorale, cel mai probabi, că doar nu mă suna să mă întrebe dacă am păpat şi mi-am făcut temele. i-am zis că nu am şi mi-a mulţumit.

concluzia: dacă mă iubiţi, nu votati PD-L! sunt sigur că milioane de fani din toate colţurile tării se vor alătura demersului meu, emoţionaţi de cele întâmplate, şi voi reuşi astfel să înlătur acest partid ticălos de la putere. vă mu mu mu mulţumesc!

pe aici nu se trece!

eram în parc. nişte copilaşi, un băieţel şi o fetiţă, de 4-5 ani desenau cu cretă pe asfalt. când m-am apropiat, m-au avertizat: "pe aici nu se trece". eu am trecut, că nu aveam ce face. singura alternativă ar fi fost să ocolesc parcul. s-au uitat la mine nervoşi. mi-a părut puţin rău. m-am simţit de parcă am călcat pe o gărgăriţă. sunt un nenorocit. :(

era gabi la meditatii

meditatii la matematica. cu osman. profu' care mănîncă copii. şi cum răsucea el teoreme şi învîrtea ecuaţii, măi ce-l taie o căcărică. era de fapt ceea ce avea să rămînă consemnat în istorie drept "the great shitting". cere el voie la baie, cu sfială, ca tot omu' ruşinat. se duce. are loc un spectacol exploziv de miros şi culoare, iar apoi se întoarce. peste un minuţel, nevasta lui osman intră în baie. după ce mirosul de primăvară îi taie respiraţia, se întoarce la băieţi. "nenorociţii ăştia cu gunoiu lor, mereu se întîmplă aşa cînd trec pe aici".


că tot sîntem la subiect, cu riscut de a deveni scabros:

eram într-un veceu pubic, în complexul sportiv de la stadionul 23 mai exact. într-o cabină, un moşulică ducea o luptă pe viaţă şi pe moarte cu el însuşi. se transforma. strîns din dinţi, încordare, tensiune, presiune, forţă. meci strîns. ambele echipe erau foarte bine pregătite, atît fizic cît şi psihic. la pauză era egal. pe urmă a răsuflat uşurat, de parcă cineva i-ar fi luat o piatră de pe inimă. scufundase vaporul. omorîse dragomul. pictase tabloul. a tras apa puternic. a rupt hîrtia. ba nu. a sfîşiat o bucată de hîrtie. pe urmă a ieşti cu zîmbetul pe buze. satisfacţia unei zile de muncă.

şi aici intervine o întrebare. din punct de vedere etic, e firsc să faci caca cu voce tare într-un veceu public? se zice că nu ajungi nicăieri dacă nu pui pasiune în ceea ce faci. iar eu am vazut pasiune. am văzut un artist dezlănţuit pe scenă. un luptător. s-a petrecut ca-n vorba aia: "dansează de parcă nu te vede nimeni".

cum să îţi caci cîinele

o să va spun eu cum. am văzut în parc o tanti cu un cîine. animalu' vroia sa faca treabă mare. femeia l-a privit în ochi şi a realizat că trebuie să înceapă acţiunea. exista o anumită chimie, la fel ca la îndrăgostiţi, doar că erau alte elemente. a luat un catalog de produse de la cora si l-a aşezat pe iarbă. căinele a lansat proiectilul pe hîrtie. femeia a luat căcăţelu', a împachetat totul frumos şi a pus cadoul la coşul de gunoi. norocu' aurolacului care l-o găsi căutînd mîncare prin coşuri de gunoi.


m-am gîndit pe urmă ce-i spui veterinarului daca animalul tău are probleme cu defecarea. îi spui că pisica nu a avut scaun? animalele nu stau pe wc.
cred că se poate adapta replica, urmând să obţinem ceva gen: "domnu' doctor, pufi n-a avut azi tăviţă cu nisip. ce ne facem?"